Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

Despre pasiunea pentru vânătoare a dictatorului Nicolae Ceaușescu s-a scris destul de mult, dar nu și despre obiceiurile sale vânătorești. Îi plăcea să tragă în tot ceea ce mișca. Nu conta că era un animal ocrotit de lege sau doar un pui cerb. Orice animal ce se ivea în bătaia puștii dictatorului murea, asta cu atât mai mult cu cât liderul comunist nu era tocmai un trăgător rău. De regulă, după partidele de vânătoare la care participa rămânea un adevărat masacru. La fel s-a întâmplat și la o vânătoare de mufloni la care a Ceaușescu în anul 1985.

Muflonul este o specie de vânat mai puțin răspândită şi cunoscută în România.

• Un studiu a dezmințit un mit despre minele Regelui Solomon
• ADN-ul ciumei bubonice a fost găsit într-o mumie egipteană de acum 3.300 de ani

Înainte de 1918, efective mai consistente de mufloni erau în Dobrogea, zona de vest a județului Constanța, și la Băneasa, unde specia a trăit şi s-a dezvoltat în condiții de libertate.

La Băneasa au fost constituite două rezervații speciale pentru mufloni, rezervații în care, în jurul anilor ’80, se înregistra un efectiv cuprins între 400 şi 600 de exemplare. În afara acestor rezervații, au mai existat mufloni şi în captivitate, în câteva țarcuri din Argeș, Scrioaștea, Sălaj.

Prima vânătoare de mufloni, un eșec

Inițial, Nicolae Ceaușescu nu și-a arătat interesul pentru a vâna mufloni, chiar dacă țarcul pentru mufloni de la Scroviştea exista din 1970. La prima vânătoare de mufloni la care a participat a fost un eșec total, Ceaușescu nereușind să împuște niciun animal.

„Prima vânătoare la mufloni aflați în libertate s-a organizat şi s-a desfășurat la goană, în pădurea Negureni-Constanța. Deşi s-au luat toate măsurile de organizare care se impuneau, a fost imposibil ca măcar un muflon să fie trimis la standul lui Ceaușescu. În patru goane efectuate nu s-a tras niciun foc de armă. Eşec total!

După 1980, Ceaușescu s-a hotărât să împuște mufloni şi în unele dintre țarcurile existente. Sigur că nu a fost o problemă prea grea. Pe suprafața de 120-200 ha, cât aveau țarcurile, erau suficienți câțiva pădurari care să miște muflonii dintr-o parte în alta a țarcului, pentru ca el, instalat într-un loc cu vizibilitate, să poată trage în care dorea”, a povestit inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre oamenii care s-au ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Un țarc de mufloni, pentru distracția lui Ceaușescu

Faptul că Nicolae Ceaușescu nu a reușit să împuște niciun muflon la Constanța i-a determinat pe liderii comuniști din județ să schimbe abordarea și să îi facă pe placul dictatorului. Comuniștii de la Constanța au luat decizia de a constitui un țarc în care să fie aduși mufloni sălbatici. Țarcul a fost păzit în permanență de către pădurari din zonă și de milițieni.

„Organele de partid de la Constanța țineau neapărat ca Nicolae Ceaușescu să facă o vânătoare la mufloni cu rezultate bune şi în județul lor. Întrucât știau deja că la vânătoarea cu goană organizată la muflonii aflați în stare de libertate nu s-au obţinut rezultate, au stabilit să construiască şi ei un țarc.

În anul 1985 au împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, suprafață de 3 ha, în pădurea Negureni, în care au introdus 40 de mufloni (27 de masculi şi 13 femele) capturați dintre cei aflați în libertate. (…)

Pentru a preveni încercarea unor răuvoitori de a face o breșă în gard prin care muflonii să evadeze, s-a asigurat o pază permanentă – din câte doi pădurari şi câte doi milițieni”, scria Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

„Ceaușescu trăgea cu arma aproape încontinuu”

După doi ani, la sfârşitul lui februarie 1987, la propunerea lui Mihai Marina – prim-secretar de partid al județului Constanța, Ceaușescu a acceptat să i se organizeze o vânătoare în acest țarc. A fost un adevărat masacru.

„În ziua vânătorii, Ceaușescu şi doi însoțitori, pregătiți cu armele şi muniția necesare, s-au instalat într-un hochstand în mijlocul țarcului, iar 15 pădurari şi tehnicieni silvici făceau un fel de goană. (…) A fost un adevărat infern. În acel spațiu de numai 3 ha, muflonii fugeau în toate direcțiile. Se loveau de garduri, cădeau, se ridicau, și din nou o luau la goană.

Ceaușescu trăgea cu arma aproape încontinuu, în față, în spate, la stânga și la dreapta. Nu mai ținea seama de oamenii care erau în țarc. Cei doi însoțitori abia reușeau să-i încarce cele două arme dublu express.

Cartușele șuierau pe la urechile personalului silvic aflat în țarc pentru mișcarea muflonilor. De aceea, pentru a scăpa cu viață, de multe ori aceștia se culcau la pământ. Când armele tăceau, ei se ridicau şi reluau goana, pentru ca după 5-6 m să facă aceleași culcări. Astfel s-a continuat așa-zisa vânătoare la mufloni, până când Ceaușescu a obosit”, a povestit Vasile Crișan.

Nicolae Ceaușescu a împușcat 15 exemplare de mufloni aflați în țarc, însă cei mai fericiți de terminarea partidei de vânătoare au fost pădurarii şi tehnicienii silvici care au efectuat goana muflonilor în țarc. Nu le venea să creadă că au scăpat cu bine de sub tirul armei lui Ceaușescu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Una dintre ultimele vânători ale lui Nicolae Ceaușescu: A împușcat un cerb rar, dar nu s-a mulțumit doar cu atât. A făcut un adevărat masacru

A fost Ceaușescu un adevărat vânător? „Nu. Categoric, nu”

Ultima vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu la capre negre: „Numai un om bolnav psihic putea face acest lucru”

Cum se manifesta Ceaușescu când se enerva: „Generale! Mâine să vină un tanc şi să dărâme clădirea!”